Ziua a 4-a dupa Apocalipsa

Posted: Mai 7, 2009 in Asa DA

Deci nu e bine. Subsemnata trece prin momente dramatice.
In sensul ca mi-a luat Sefu’ mintile (sau mi-a dat gandul cel bun) si am decis pentru a 2415-a oara sa ma las de fumat:))))

Acum, in calitatea mea de om cu maaaare experienta in domeniu :)) imi permit doua sfaturi esentiale:
1. Incercati sa nu va rupeti capul.
2. Incercati sa nu rupeti capul celor din jur.
Sunt convinsa ca, daca, prin absurd, vreun nebun din lumea asta mi-ar permite sa am o arma, zilele astea as utiliza-o. Am foarte multi draci. Ceea ce n-ar trebui sa surprinda pe nimeni:)) Remember? Nevricoasa, anxioasa, distonie neurovegetativa, calmante. Acum bonus, cu mai mult balsam. Adica dracii naturali, prietenii mei piticii combinati cu lipsa nicotinei. Woaaa.

Va veti intreba desigur de ce ar lua un om ca mine asemenea decizii:)) Medicul iti spune ca esti nervos si nebun, iti da calmante, tigara te calmeaza si tu decizi sa renunti la fumat. WTF?
Pai m-am asezat frumos cu cracii in ligheanul cu apa rece si am analizat.
1.Care sunt sansele mele sa mor mai repede daca voi continua in ritmul asta? Destul de mari.
2.Care sunt sansele sa falimentez scurt cumparand un pachet de tutun scump, zilnic plus tone de carti plus alte nebunii (toate desigur extrem de necesare:D)? Oooo, foarte mari.
3. Cum arat pe bicicleta gafaind ca un porc cu gripa dupa 20 metri de pedalat? Naspa. (V-am povestit vreodata cum ma duceam la Tribunal calare pe bicla?)
4. De ce naiba pot controla orice altceva in viata mea in afara de tampenia cu tutunul? Pentru ca e drog.
5. CHIAR imi place? (asta a fost intrebare esentiala la care a fost greu sa-mi raspund). Nu. Pute, nu-mi place gustul oribil de la final si ooo, mai am argumente.
6. Cum mai ies la bere, ce dracu fac dupa masa, ce naiba fac dupa….? Zilele astea am putut. Nu m-am lasat de mancat Si nici de…:))
Sunt momente asociate in mintea unui fumator cu tigara (si voi ma intelegeti atat de bine). Ma vad intr-o seara in cur pe nisip la mare cu o bere in mana. Cum dracu sa n-am si tigara in mana cealalta????? Ma vad acasa intr-un fotoliu cu ochii inchisi, ascultand sa zicem, Dire Straits. Si tigara? Unde e tigara? Eiii….aici e batalia. Daca voi reusi sa vad fazele astea fara tigara in decor, da, atunci o sa spun ca m-am lasat de fumat.
7. E „momentul” bun? Nu, niciodata nu e, mereu voi gasi vreo 3 miliarde de argumente ca acum tre’ sa ma concentrez, sau am o bucurie, sau am un necaz sau ….pur si simplu nu pot sa dorm noaptea daca nu fumez. Deci trebuie.
Si ar mai fi vreo ‘jde mii de intrebari si analize. Concluzia finala a fost: YES, I can.:)

Bai, serios acu’, cred ca voi supravietui experientei. Si daca nu voi supravietui, voi fuma. Sec. Numai ca mi-ar fi al naibii de rusine.

Dupa cata vreme se pune ca te-ai lasat de fumat?:)) Cam cand pot sa ma prezint: Lili, fost fumator?

Anunțuri
Comentarii
  1. ionuca spune:

    Hei, felicitari pentru initiativa! Iti tin pumnii sa te lasi de fumat pana la capat 🙂

  2. codeus spune:

    totul e dela pitici.nu exista „sevraj de la lasatul de fumat.e in mintea noastra totul
    eu m-am last in ’96 vreo doua spatmani si nici macar o clipa nici in prima zi nici in cele care au urmat nu am simtit nevoia sa fumez.dupa doua saptamani am fumat din nou dintr-o prostie
    acum nu vreau sa ma las de fumat nu ca as avea nervi sau ca u as putea sa ma las

  3. lady2bug spune:

    @Ionuca: Oare de ce oi fi intrat tu la moderare?…Probabil ai schimbat adresa de mail. In fine, incurcate-s caile si tare nu ma pricep. Mersi de felicitari:) Si de pumni tinuti. Si ai permisiunea si rugamintea din partea mea sa-mi dai doua in gura daca vin si scriu aici ca am cedat iarasi.

    @Codeus: Ma amuza comentariul tau. Stii de ce? Pentru ca spui lucruri tipice pentru un fumator. Nu toti spunem: „eu pot sa ma las oricand, dar NU VREAU”. Sa fim seriosi. Nu poti sa te lasi oricand. Daca puteai, ai fi facut-o. Am convingerea ferma ca niciunui fumator nu-i place sa puta, sa se expuna la cancer si alte mii de boli, sa-si cheltuie tone de bani pe….otrava. E putin ilogic. Dau bani sa bag in mine otrava. Nu fumezi de placere sau pentru ca vrei. Fumezi pentru ca esti dependent de un drog si nu poti renunta. Si te provoc sa-mi demonstrezi contrariul.:)

  4. ixtab spune:

    6 luni e perioada dupa care se pune ca te-ai lasat.

    si nu e adevarat ce spune codeus, am citit intr-o carte de neuropsihologie. Ce se intampla este ca noi avem in creieras niste receptori la un neurotransmitator care se cheama dopamina, si care este responsabil cu starea de bine, de vigilenta, de activitate. Cand fumam, primim aceasta dopamina. Dar in acelasi timp, exista niste substante in tigara care fac ca receptorii mai sus mentionati sa devina mai lenesi, si sa preia din ce in ce mai putina dopamina. Cum organismul nostru, pentru a resimti starea de bine are nevoie de cantitatea obisnuita de dopamina, ajungem sa fumam mai mult, pentru ca receptorii nostri lenesi sa preia suficienta dopamina. Si uite-asa se instaleaza dependenta. Care in mod evident ca se reflecta in psihic, ca doar… vorba aia… oameni suntem. Dar nu este in exclusivitate o dependenta psihica.
    Dependenta psihica de tutun este aia pe care a descris-o gargarita, ca o asociezi cu berea, cu postludiul sau cu siesta.

    Si gargarito… nici eu nu pot sa dorm daca nu fumez. Ba chiar ma trezesc noaptea de vreo trei patru ori si bag tutun ca altfel nu pot sa adorm la loc.

    Eu iti tin pumnii si iti urez mult succes. Si cat mai putine palme celorlalti 😉

  5. lady2bug spune:

    E adevarat ce spune Ixtab. Dependenta fizica si implicit, suferintele fizice atunci cand te lasi sunt minore. Ba in unele cazuri chiar lipsesc cu desavarsire. Nu cu lipsa fizica a tutunului ai de luptat.
    Ci cu nenorocita de dependenta psihica, cu asocierea anumitor momente cu tigara.

    De ex: Ca foarte multe alte familii, eu si sotul impartim o singura masina. Motiv pentru care zilnic, la ora 5, ca o Penelopa, sunt in parcare la el sa-l iau de la munca. Tot acolo, in acelasi context, o alta sotie:) Ne intalneam zilnic la 5 fara 10 in acea parcare, ambele ieseam din masina si-n secunda 1, aprindeam tigara si desigur stateam la palavre ca fetele cateva minute. Saptamana asta…ups. Nasol moment sa ies din masina, sa vorbesc cu ea, ea sa fumeze conform „traditiei”, eu…sa mananc un mar:) Dar a fost ok, prima zi ciudat, a doua zi mai ok, deja azi n-am avut nicio problema. Ok, doamna fumeaza, eu nu. Un fapt. Nimic „special”.

    Eu incerc sa fac altceva. Sa ma autoeduc in a compatimi fumatorii:) Sa-mi creez astfel atitudinea incat atunci cand vad pe cineva fumand sa nu-l invidiez, ci sa-l compatimesc: Vai saracul…uite cum se omoara singur:)) Momentan merge.:)

    Mai stiti ceva tehnici pentru depasirea perioadei? Psihic vorbind.

    P.S. 6 luni??????????????? Vai.

  6. codeus spune:

    cum sa ti-l demostrez faptul ca eu asociez ca si tine cafeaua cu tigara ca dimineatza eu nu pot efectiv sa incep ziua fara cafea si implicit fara tigara faptul ca atunci cand am tigari pot trece si cateva ore fara sa simt nevoia sa fumez iar cdaca nu am atunci simt nevoia mai tare.tot de la pitici mi se trage.nu de la dependentza.Faptul ca chiar daca costa cat costa imi zic in sinea maea macar atat placere sa am ca betiv nu sunt sa stau prin baruri.sunt multe si stii ca NU se pot demonstra tre sa le simti.eu sincer ti-am spus ce mi s-a intamplat in ’96 fara inflorituri fara nimic.

  7. Lucia Verona spune:

    Ai vrut leapşă, ţi-am dat!

  8. ionuca spune:

    Eh, nu o sa dau pumni, o sa dau dezamagita din cap, that’s all 😀

  9. lady2bug spune:

    @Codeus: Atunci demonstreaza-ne ca nu esti dependent.:)

    @Lucia Verona: Ooo, da, ma duc acum sa vad. Ce-mi plac!!!

    @Ionuca: Pfuuu, bine ai punctat. E clar mult mai trist si mai dureros sa stii ca ai dezamagit pe cineva care avea asteptari de la tine, decat sa iei doi pumni in cap cu textul: „Ba bivolane de ce te-ai apucat?”. Sper sa-mi iasa si sa nu dezamagesc pe nimeni. Adica nu, reformulez: sunt convinsa ca o sa-mi iasa:)

  10. Cătălin spune:

    Am fumat 17 ani. M-am lăsat de 4.
    Nu a fost uşor. Îţi trebuie o motivaţie. Sau mai multe. Ţi-aş da sfaturi (de fapt chiar am scris ceva, dar am tăiat ulterior), însă cred că fiecare trebuie să-şi găsească motivaţia personală. Dacă nu o găseşti, mai bine nu te mai chinui. N-are sens.
    La mine a fost ambiţia. Serios, doar ambiţia. Chiar îmi făcea plăcere să fumez.

    Acum mai visez uneori că fumez. Iar când mă trezesc, în momentul ăla în care nu-mi dau încă seama dacă a fost vis sau nu, mă întristez teribil. Mă întristez crezând că m-am apucat din nou de fumat, nu pentru că aş regreta că m-am lăsat.

    Şi încă ceva – toate temerile tale de la al 6-lea punct le-am avut şi eu. Crede-mă pe cuvânt – nu sunt temeri reale, ci doar motive de-a nu te lăsa de fumat. Ţigara n-are un rol precis în momentele alea; momentele alea se pot întâmpla şi în lipsa ei şi chiar fără să simţi nevoia de a o include în peisaj. De la un moment dat. Asta trebuie să o recunosc.

    Succes!

  11. lady2bug spune:

    Mulţumesc Cătălin. Şi felicitări! 4 ani…ooo, e bine, se poate spune că a trecut, nu?

    Eu anunţ cu mândrie că stau bine. Ma aflu în a zecea zi de nefumătoare şi mă simt excelent. Momente „din acelea” trec destul de bine şi fără tutun. Şi toţi în jurul meu fumează:(( Dar partea cea mai bună în toată faza asta e că nu am mai avut palpitaţii de câteva zile bune. Deloc. Le simt lipsa:))

  12. Cătălin spune:

    Aaa, asta uitasem să zic, sau n-am mai zis că era prea lung comentariul. Așa e, îmi amintesc foarte bine cum era. La început numeri zilele: una, două, trei,…, zece, și tot așa. Plus că știi absolut precis ziua în care te-ai lăsat. Mai apoi începi încet-încet să numeri săptămânile.
    Un pic mai târziu ajungi să numeri lunile. Nu mai durează mult după aceea și la un moment dat nu mai numeri nimic, dar îți amintești exact data la care te-ai lăsat. Cred că undeva pe la vreo 6-7 luni am renunțat la numărătoare. Și-mi amintesc că la „aniversarea” primilor doi ani mi-am adus aminte și am sărbătorit.

    Acum sunt la faza la care îmi amintesc data, însă trebuie să mă gândesc puțin să calculez cât a trecut, pentru că pur și simplu nu mai are mare importanță.

    Felicitări pentru cele 10 zile deja, să fii tare și să nu te lași. Îți țin pumnii!

  13. lady2bug spune:

    Aaaa, daa, bună idee. Trebuie să-mi notez undeva data exactă când m-am lăsat. Categoric asta e o ocazie să sărbătoresc. Un fel de „ziua mea”, naşterea strumfetei, etc. ŞI desigur o bună ocazie să-mi cumpăr cadouri:))

    Deci marchez aici, data exactă a fost luni 4 mai 2009.

    Încă ceva. În fiecare zi de când m-am lăsat, am pus deoparte suma de bani pe care aş fi dat-o pe tigări în acea zi. Estimez că la prima aniversare, peste un an, mi-am putea lua extreeeeemmm de multe cărţi din banii strânşi 🙂 sau, de ce nu, mi-aş putea schimba laptopul cu unul mai performant sau… aş putea merge într-o vacanţă superbă sau….mi-aş putea închiria un spaţiu pentru viitorul meu cabinet de avocatură sau….(vă rog insistent să nu mă treziţi). Multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s