Arhivă pentru Octombrie, 2009

O bomboană

Posted: Octombrie 29, 2009 in Uncategorized

În seara asta am mâncat o bomboană fondantă cu gustul ACELA. Habar n-aveam că mai exista o cofetărie în oraş care face aşa ceva. Incredibil. M-am simţit mucea de zece ani.

Blog juridic?

Posted: Octombrie 19, 2009 in Uncategorized

Constat cu uşoară surprindere că foarte mulţi (la traficul meu, foarte mulţi înseamnă 3-4 persoane):))) ajung aici căutând diverse chestiuni de natură juridică. Am căutări de genul: „proba cu martori admisibilă în litigiile de muncă?”, „ce se întâmplă dacă n-am depus concluziile până la pronunţare”, „urgentare redactare hotărâre”, etc etc etc…Am dat doar câteva exemple.
Se simte nevoia unui blog specializat? Pentru că putem rezolva. Atât cât sunt în stare, cu mare drag.

Floare de Iris

Posted: Octombrie 11, 2009 in Asa DA, De suflet, Minunatii

Într-una din primele postări de când am început eu să mă joc de-a blogul îi transmiteam un mesaj lui Minculescu. Se pare că momentan m-a ascultat. Şi, în complicitate cu Şefu’, a decis să mai stea. Slavă Domnului!

Şi joi seara mi-a reconfirmat de ce sunt atât de îndrăgostită de trupa asta. Am fost acolo, la Polivalentă. Concertul „de revenire”. SUPERB. Nu sunt în stare să găsesc cuvintele cele mai potrivite pentru a spune ce-a fost acolo. Pot cel mult să vă spun ce-am simţit eu. Emoţie teribilă şi bucurie IMENSĂ. Am râs, am plâns, am cântat (da, ştiu, NU ma pricep la asta:)….am trecut probabil prin toate stările posibile…
Mi-era atât de dor să-l aud pe Minculescu salutându-şi publicul . Bună seara prieteni! Buna seara Cristi şi bine ai revenit.

Spectacolul a fost unul de amploare. Cred că au cântat mai bine de două ore. Mi-a plăcut că fiecare dintre ei a avut momentul propriu.
Am văzut un Relu emotionat la clape…un Boro nebun cu chitara lui…un solo incredibil al lui Valter…un Nelu Dumitrescu DIVIN (am crezut că-si dă sufletul acolo pe scena aia pentru noi cei din sală!)…Momentul lui Cristi a fost şi mai special. Poate aţi citit pe net despre „Vis pierdut” şi imaginile proiectate cu Laura Stoica…cu Gil Dobrică…cu Michael…cu Teo Peter…cu Freddie Mercury…cu Kurt Kobain…Dar eu AM FOST ACOLO. Şi am auzit reacţia sălii la apariţia pe ecranul imens a lui Moţu’ Pittiş..Mă trec fiorii şi acum când îmi amintesc…Unii oameni chiar au lăsat o urmă specială în lumea asta.
Despre asta vorbesc:

Auziţi sala? SUPERB.

Ce regret? Că nu m-am dus acolo jos…în faţa scenei. Că am ales să stau ca o pensionară pe locul meu frumos rezervat undeva în sala polivalentă…Că n-am avut „nebunia” de a fi acolo jos. Că sunt „raţională”. Că mă port „matur”. Urăsc asta. Am privit cu invidie niste părinţi ce-şi aduseseră acolo ciutanca de aproximativ 5 ani. Da, pare nebunesc. Dar ştiţi ce fericită era puştoaica? Şi ştiţi ce fain dădea din cap?:) Şi ce tricou negru cu Iris avea?

Ce mai regret? Că nu mi-am permis financiar să cumpăr integrala IRIS. Toate albumele lor. De la început. 300 lei. N-am avut joi. Dar o să am într-o zi. Clar.

Am furat şi două poze fantastice spun eu…De la Zăpăcita. Citiţi şi amintirea ei de la concert. Mie mi-a plăcut. Şi mai citiţi şi povestea ei de dragoste cu Iris. De aici.

Campionii
Picture 055

Ce simţim noi cei care îi iubim
Picture 051

În rest…deja sunt melancolică. Şi evident, vreau să fiu la următorul concert. Pe 14 sau pe 21 decembrie. Dar mai e aşa mult până atunci….Tocesc youtube-ul căutând clipuri de la concertul ăsta şi le ascult şi le ascult şi le ascult…..

Chiar îi iubesc pe oamenii ăştia.

Care este

Posted: Octombrie 6, 2009 in Holy shit!!!

Prins din zbor o declaraţie a lu’ Pogea: „Nivelul de fiscalitate care ni l-am asumat

Deci nu mai pot. Pur si simplu nu mai pot.
Oameni buni. Intelectualilor. Politicienilor. Tăriceanule. Vanghelie. Cu voi vorbesc.
Se spune „pe care ni l-am asumat”!!!!!!!!!!! Ce-i ATÂT de complicat? Pur şi simplu îmi zgârie urechile formularea „tâmpenia care am spus-o”. Vă rog. Puţină milă. Mama ei de gramatică. Tare grea mai e. Vă recomand cu căldură http://diacritica.wordpress.com/. Nu ştiţi, întrebaţi. Nu toată lumea ştie totul. De ce insistaţi în a fi tâmpiţi?

The proposal

Posted: Octombrie 3, 2009 in Filme

Şi-un filmuleţ haios, numai bun de văzut într-o sâmbătă ploioasă în care n-ai chef să te uiţi la TV şi să vezi că dihania mai vrea o tură.
Evident, o comedioară romantică cum a mai făcut Sandra Bullock. Mie mi se pare că-i ies.
Văzând The proposal , zâmbeşti şi asta e minunat. Nici nu-mi trebuia mai mult azi.
M-am trezit cu o durere de cap îndrăgostită teribil de mine. Nu m-a părăsit nici acum.
Cu atât mai mult cu cât sunt într-o perioadă de refacere a neuronilor:) şi am interdicţie clară să-i utilizez pe supravieţuitori (după examen). Neuronii adică:) Cei doi.
Ce filme uşurele şi haioase aţi mai văzut?

Despre Oameni

Posted: Octombrie 3, 2009 in Asa DA, De suflet, Minunatii

Jurnal Şi pentru că, în sfârşit, POT:) am revenit la lecturi placute, nu doar obligatorii. Am terminat acum câteva zile Jurnalul Oanei Pellea.Care a fost una din cele mai plăcute surprize din ultima perioadă. Ce om fantastic!! Ce om BUN!
Îmi păstrez optimismul de a crede că mai există mulţi oameni ca ea. Dar…de ce ne străduim să ne ascundem atât de bine latura asta? De ce se vede doar partea urâtă din noi? De ce la sfârşitul zilei îţi spui că ai întâlnit mai mulţi nemernici decît oameni buni? De ce ne este RUŞINE să fim buni? Să nu cumva să vadă cel de alături vreo bucăţică de suflet….nu, nu, nu. Să ne batem, să ne trosnim, să ne dăm la operaţie, să ne îmbrîncim, să-i luăm faţa ticălosului, să mai dăm un şut atunci când e jos, să-i arătăm cu orice preţ că NOI avem dreptate. În fine, probabil că percepţia mea e uşor exagerată. Sau nu. Tare mi-ar place să mă contrazică cineva. Când ai întâlnit ultima oară un om pur si simplu bun? Care ţi-a dăruit ceva, care a făcut ceva pentru tine aşa…din senin (şi fără să fie mama, tata, etc):)

Ce mi-a mai plăcut în jurnalul Oanei:
– să constat cu surprindere că mai există cineva care vorbeşte cu divinitatea folosind apelativul „Şefu'” (credeam că sunt singura):). În fond…Dumnezeu e prietenul nostru, nu? Iar cu un prieten mai glumim, ne mai ciondănim, ne mai tachinăm…Şi El glumeşte. Ohoho, uneori exagerează cu glumele e drept. Se distrează teribil bănuiesc. Dar întotdeauna are grijă să compenseze. Ştiu că sunt subiecte sensibile, personale pe care fiecare le abordează cum consideră de cuviinţă. Eu (şi la fel pare şi Oana) nu sunt genul scorţos:)

-mi-au mai plăcut mari adevăruri puse pe hârtie de Oana ( e clar că fiecare le gândim). De ex:
” Mă doare România. Doare agresivitatea, răutatea, îmbâcseala, lipsa de educaţie, subcultura, mârlănia, mitocănia, suficienţa. Doare – doare – doare”.

” Ce groaznică boală e invidia…Eşti foarte iubit cât timp nu reuşeşti nimic în România. Dacă stai închis în casă, atunci nu deranjezi pe nimeni şi eşti OK. Cum faci ceva…nu e bine” (asta se poate transpune şi aplica la orice nivel, fiecăruia dintre noi. Are dreptate, nu?).

Poate cea mai minunată e însemnarea din 20 aprilie 2007. V-o redau în întregime, pe mine m-a atins fix pe suflet.
„O zi superbă.
Tudor Giurgiu a devenit tată şi Oana mamă. Să fie într-un ceas binecuvântat.
Toate ziarele sunt pline de comentarii lamentabile despre situaţia politică lamentabilă.
Pe Yahoo, o veste trece neobservată: atronauţii spun că soarele cântă. Şi este adevărat, din cauza emanaţiilor etc.., soarele cântă. Urechea umană nu poate percepe. Dar cântă.
Da, totul cântă în jurul nostru, dar urechea umană nu mai aude decât cacofonii şi zbierete şi ZGOMOT. Dar muzica continuă în spaţiu, în noi şi lângă noi. Dar cine s-o audă….
Ce veste minunată care îţi poate face viaţa frumoasă. SOARELE CÂNTĂ.”

8 iunie ” Dumnezeu mă îmbată, casa miroase a tei înnebunitor!”

Nu-i aşa că e pur şi simplu minunat? De multe ori am spus asta…Toţi aşteptăm Fericirea. Cea mare, Unica, Imensa, Incredibila.Fără a înţelege că ea nu e de fapt decât o sumă de fericiri mici şi mărunte.

Mi-a mai plăcut la Oana relaţia specială cu cei din ceruri. Pentru că ŞTIU cu certitudine despre ce vorbeşte. ŞTIU exact ce înseamnă atunci când spui că „dorul doare”….

Citiţi cartea asta. MERITĂ.