Arhivă pentru Aprilie, 2010

Ușor amețită:)

Posted: Aprilie 30, 2010 in Asa DA

Deci responsabilul cu timpul meu liber (Șefu’ cel mare) a fost drăguț săptămâna asta. Și mi-a dat un pic. Drept pentru ca AM CITITTTT. N-aveți idee câtă bucurie ascunde urletul ăsta:)

Labirintul Luciei. Obligatoriu clar.

Titlul cărții se potrivește perfect. Dom’le cum aveam senzația că acu’ acu’ îmi spune ce făcu denaturatul ala de pictor, zbang un cap de perete. NU, deci nu acum aflu. Buuun, am răbdare, mergem mai departe.:) Ma întorc la o poveste de toamnă. Poate-mi spune până la final. Ei așșș…Acum o luăm razna cu Ket-Ariadna prin secole și când ni se pare că ne-am oprit puțin și se întrevede ceva (ieșirea?), Lucia ne spune: Neee, că n-am terminat cu voi:) Deci nu, nu ieșim nici acum. Labirint în toată regula, m-am învârtit prin el ceva de speriat. Și mi-a plăcut. Mi-a plăcut și faptul că mi-o imaginam pe Lucia scriind. NU știu cum a fost pe bune, dar eu o văd total aiurită și distrată ”Ce le fac astora. Hihihi! Iar îi întorc. Acum sunteți în secolul 30, acum apare fișierul misterios, acum mai băgăm o paranteză”:)  Ba uneori mi-o imaginam și trântind. Pentru că o luau razna personajele și le scăpa de sub control. Doar știm că personajele ei fac ce vor și sunt total indisciplinate:) Că doar nu e un roman englezesc clar și cuminte în care o lady se îndrăgostește….

Sigur, toate astea cu Don Juan aplecat peste umăr. Sâcâitor de-a dreptul. Dar poți să te superi?:)

Apropo de..distinsul. Fără niciun dubiu, Lucia e doctor în donjuanologie. Am zis.

Concluzie: plăcut, citiți.

Ioii, și mulțumesc de pauză:)

George

Posted: Aprilie 23, 2010 in De suflet

Mă enervezi. Aș fi vrut să-ți spun La mulți ani azi.

Dar nu… tu ai avut o treabă, trebuia sa te duci repede, la 43 de ani. Serios, nu crezi ca ai exagerat??? In fond, eram o pustoaica si aveam nevoie de tine inca multi ani. A fost greu fara tine. Dar hai că-ți fac un raport acum cu ce s-a mai intamplat de când ai șters-o (deși…știu că știi, ai fost acolo tot timpul și ai dat o mână de ajutor când mi-a fost greu).

Sunt mare acum. Adult cică. Responsabil. Am o meserie simpatică cu care in principiu fac ce știi că-mi place: ajut oamenii. (probabil ai fi făcut mișto de mine: Da, sigur, tu aia care salvează lumea).:) Încerc sa fac în așa fel încât să nu ajut decât acei oameni care merită. Îți mai povestesc peste ceva vreme dacă îmi iese.

Pe puștoaică o știi nu? Nepoata ta. E un copil haios să știi. Ți-ar fi plăcut rău de tot de ea. Știu eu că ai o slăbiciune la maimuțele vorbărețe.:) Aici e momentul în care mă apucă nervii cei mari. Vă ”văd” pur și simplu împreună… jucându-vă, citind, chițăind… (sunteți perfecți) și mă revolt că n-am apucat să și trăim asta.

În rest….îți mai povestesc eu când vin pe la tine. Sunt lucruri pe care nu le discutăm decât ”față în față”.
Vroiam doar să scriu că aș fi vrut ca azi, de ziua ta, să bei o bere cu noi.

Fiara

Posted: Aprilie 9, 2010 in The blue cat

Da, sigur, să lucreze cine poate în condițiile date. Cu măgăroiul ăsta lat cât o palmă care mi-a acaparat biroul:)