Archive for the ‘Minunatii’ Category

Biblioteca

Posted: Iulie 28, 2010 in Asa DA, Minunatii

Anunțuri

Floare de Iris

Posted: Octombrie 11, 2009 in Asa DA, De suflet, Minunatii

Într-una din primele postări de când am început eu să mă joc de-a blogul îi transmiteam un mesaj lui Minculescu. Se pare că momentan m-a ascultat. Şi, în complicitate cu Şefu’, a decis să mai stea. Slavă Domnului!

Şi joi seara mi-a reconfirmat de ce sunt atât de îndrăgostită de trupa asta. Am fost acolo, la Polivalentă. Concertul „de revenire”. SUPERB. Nu sunt în stare să găsesc cuvintele cele mai potrivite pentru a spune ce-a fost acolo. Pot cel mult să vă spun ce-am simţit eu. Emoţie teribilă şi bucurie IMENSĂ. Am râs, am plâns, am cântat (da, ştiu, NU ma pricep la asta:)….am trecut probabil prin toate stările posibile…
Mi-era atât de dor să-l aud pe Minculescu salutându-şi publicul . Bună seara prieteni! Buna seara Cristi şi bine ai revenit.

Spectacolul a fost unul de amploare. Cred că au cântat mai bine de două ore. Mi-a plăcut că fiecare dintre ei a avut momentul propriu.
Am văzut un Relu emotionat la clape…un Boro nebun cu chitara lui…un solo incredibil al lui Valter…un Nelu Dumitrescu DIVIN (am crezut că-si dă sufletul acolo pe scena aia pentru noi cei din sală!)…Momentul lui Cristi a fost şi mai special. Poate aţi citit pe net despre „Vis pierdut” şi imaginile proiectate cu Laura Stoica…cu Gil Dobrică…cu Michael…cu Teo Peter…cu Freddie Mercury…cu Kurt Kobain…Dar eu AM FOST ACOLO. Şi am auzit reacţia sălii la apariţia pe ecranul imens a lui Moţu’ Pittiş..Mă trec fiorii şi acum când îmi amintesc…Unii oameni chiar au lăsat o urmă specială în lumea asta.
Despre asta vorbesc:

Auziţi sala? SUPERB.

Ce regret? Că nu m-am dus acolo jos…în faţa scenei. Că am ales să stau ca o pensionară pe locul meu frumos rezervat undeva în sala polivalentă…Că n-am avut „nebunia” de a fi acolo jos. Că sunt „raţională”. Că mă port „matur”. Urăsc asta. Am privit cu invidie niste părinţi ce-şi aduseseră acolo ciutanca de aproximativ 5 ani. Da, pare nebunesc. Dar ştiţi ce fericită era puştoaica? Şi ştiţi ce fain dădea din cap?:) Şi ce tricou negru cu Iris avea?

Ce mai regret? Că nu mi-am permis financiar să cumpăr integrala IRIS. Toate albumele lor. De la început. 300 lei. N-am avut joi. Dar o să am într-o zi. Clar.

Am furat şi două poze fantastice spun eu…De la Zăpăcita. Citiţi şi amintirea ei de la concert. Mie mi-a plăcut. Şi mai citiţi şi povestea ei de dragoste cu Iris. De aici.

Campionii
Picture 055

Ce simţim noi cei care îi iubim
Picture 051

În rest…deja sunt melancolică. Şi evident, vreau să fiu la următorul concert. Pe 14 sau pe 21 decembrie. Dar mai e aşa mult până atunci….Tocesc youtube-ul căutând clipuri de la concertul ăsta şi le ascult şi le ascult şi le ascult…..

Chiar îi iubesc pe oamenii ăştia.

Despre Oameni

Posted: Octombrie 3, 2009 in Asa DA, De suflet, Minunatii

Jurnal Şi pentru că, în sfârşit, POT:) am revenit la lecturi placute, nu doar obligatorii. Am terminat acum câteva zile Jurnalul Oanei Pellea.Care a fost una din cele mai plăcute surprize din ultima perioadă. Ce om fantastic!! Ce om BUN!
Îmi păstrez optimismul de a crede că mai există mulţi oameni ca ea. Dar…de ce ne străduim să ne ascundem atât de bine latura asta? De ce se vede doar partea urâtă din noi? De ce la sfârşitul zilei îţi spui că ai întâlnit mai mulţi nemernici decît oameni buni? De ce ne este RUŞINE să fim buni? Să nu cumva să vadă cel de alături vreo bucăţică de suflet….nu, nu, nu. Să ne batem, să ne trosnim, să ne dăm la operaţie, să ne îmbrîncim, să-i luăm faţa ticălosului, să mai dăm un şut atunci când e jos, să-i arătăm cu orice preţ că NOI avem dreptate. În fine, probabil că percepţia mea e uşor exagerată. Sau nu. Tare mi-ar place să mă contrazică cineva. Când ai întâlnit ultima oară un om pur si simplu bun? Care ţi-a dăruit ceva, care a făcut ceva pentru tine aşa…din senin (şi fără să fie mama, tata, etc):)

Ce mi-a mai plăcut în jurnalul Oanei:
– să constat cu surprindere că mai există cineva care vorbeşte cu divinitatea folosind apelativul „Şefu'” (credeam că sunt singura):). În fond…Dumnezeu e prietenul nostru, nu? Iar cu un prieten mai glumim, ne mai ciondănim, ne mai tachinăm…Şi El glumeşte. Ohoho, uneori exagerează cu glumele e drept. Se distrează teribil bănuiesc. Dar întotdeauna are grijă să compenseze. Ştiu că sunt subiecte sensibile, personale pe care fiecare le abordează cum consideră de cuviinţă. Eu (şi la fel pare şi Oana) nu sunt genul scorţos:)

-mi-au mai plăcut mari adevăruri puse pe hârtie de Oana ( e clar că fiecare le gândim). De ex:
” Mă doare România. Doare agresivitatea, răutatea, îmbâcseala, lipsa de educaţie, subcultura, mârlănia, mitocănia, suficienţa. Doare – doare – doare”.

” Ce groaznică boală e invidia…Eşti foarte iubit cât timp nu reuşeşti nimic în România. Dacă stai închis în casă, atunci nu deranjezi pe nimeni şi eşti OK. Cum faci ceva…nu e bine” (asta se poate transpune şi aplica la orice nivel, fiecăruia dintre noi. Are dreptate, nu?).

Poate cea mai minunată e însemnarea din 20 aprilie 2007. V-o redau în întregime, pe mine m-a atins fix pe suflet.
„O zi superbă.
Tudor Giurgiu a devenit tată şi Oana mamă. Să fie într-un ceas binecuvântat.
Toate ziarele sunt pline de comentarii lamentabile despre situaţia politică lamentabilă.
Pe Yahoo, o veste trece neobservată: atronauţii spun că soarele cântă. Şi este adevărat, din cauza emanaţiilor etc.., soarele cântă. Urechea umană nu poate percepe. Dar cântă.
Da, totul cântă în jurul nostru, dar urechea umană nu mai aude decât cacofonii şi zbierete şi ZGOMOT. Dar muzica continuă în spaţiu, în noi şi lângă noi. Dar cine s-o audă….
Ce veste minunată care îţi poate face viaţa frumoasă. SOARELE CÂNTĂ.”

8 iunie ” Dumnezeu mă îmbată, casa miroase a tei înnebunitor!”

Nu-i aşa că e pur şi simplu minunat? De multe ori am spus asta…Toţi aşteptăm Fericirea. Cea mare, Unica, Imensa, Incredibila.Fără a înţelege că ea nu e de fapt decât o sumă de fericiri mici şi mărunte.

Mi-a mai plăcut la Oana relaţia specială cu cei din ceruri. Pentru că ŞTIU cu certitudine despre ce vorbeşte. ŞTIU exact ce înseamnă atunci când spui că „dorul doare”….

Citiţi cartea asta. MERITĂ.

Amintiri de vacanţă

Posted: Iulie 11, 2009 in Minunatii

Da, mai trăiesc. Ştiţi voi…cam cum trăieşte omul post concediu, cu perspectiva zilei de luni când reîncepe munca. Depresia cât casa. Şi dacă îndrăzneşte vreunul dintre voi să-mi spună că pentru el, concediul abia urmează, îi voi declara ura mea veşnică.

So. Să vă povestesc puţin de concediu. Anul ăsta am decis totuşi că sunt prea săracă ca să mai plătesc un concediu la Eforie nord şi am ales să văd cum e la vecinii bulgari. Bine, probabil că m-am trezit cu câţiva ani prea târziu:), ar fi trebuit să merg în urmă cu câţiva ani când era în floare „miracolul bulgăresc”.

Aşadar, după o săptămână dementă de căutări, am ales. Satul de vacanţă de la Russalka.Şi anume aici. Cu ocazia asta aş vrea să-i laud profund dezinteresat pe domnii şi doamnele de la Terra World Tours. Pentru ca ştiu să-şi vândă marfa. Pentru că mi-au creat impresia că pentru ei contează şi cei care vor o vacanţă de 5000 de euro dar şi cei care vor doar una de 500. Pentru că au fost drăguţi, amabili, preocupaţi, prompţi. Pentru că mi-au căutat vacanţa personalizată, în funcţie de dorinţele şi de bugetul meu şi nu mi-au trimis pur si simplu o ofertă standard a agenţiei aşa cum au făcut mulţi alţii. În fine, îi felicit şi le mulţumesc. Chiar mi-au propus şi vândut vacanţa ideală. Pentru mine.

Cum e la Russalka?
Russalka nu e locul potrivit pentru cei care vor o vacanţa cu distracţii, cu multă harmalaie, cu mulţi oameni, cu muzici care urlă de te miri unde, cu multe magazinaşe şi tarabe cu toate cele porcărioare tentante, cu multe hoteluri, cu nebunie…
Russalka e locul ideal pentru cei care vor:
– să se trezească la 6 dimineaţă, să iasă pe balconul căsuţei şi să audă ….liniştea. Pentru că linişte însemnă în mintea mea să auzi la ora aia dimineaţa doar marea şi sute de păsărele….Probabil aşa arată un colţisor de rai. Aşa miroase acolo bănuiesc. A verde şi a valuri .
– să meargă la 8 dimineaţa pe plajă şi să urmărească la foarte mică distanţa de mal familii de delfini sărind şi jucându-se (şi evident să NU AIBĂ camera la el ca să-i filmeze)!!!
– să stea la soare pe marginea unei piscine unde muzica se aude DISCRET.
– să meargă mult, pe niste poteci până undeva…la un grajd unde găseşte un nene de poveste ce are grija de doi cai absolut superbi şi de un micut ponei pe care un copil (ca fiica-mea) îl poate călări pentru doar 5 leva.
– să facă sport (sunt multe terenuri de tenis, mese de ping pong, volei, teren de minigolf, tras cu arcul, sală de fitness, caiac, canoe, etc)
– să coboare pe o plajă sălbatică unde marea e mai limpede ca apa pe care mulţi dintre noi o bem zilnic, să meargă printre scoici, să se uite la verdele divin al pietrelor acoperite, să urmărească un şarpe de apă care se strecoară discret pe lângă o stâncă….:)
– să meargă pe o plajă superbă, amenajată în formă de amfiteatru, unde nu se aude nici un fel de altă muzică (Doamne cât apreciez asta!), decât aceea a valurilor, unde nisipul e incredibil de fin, unde pătrunzi într-o mare nepoluată în care peştii înoată pe lângă piciorul tău şi tot felul de alte vietăţi îşi văd de viaţa lor tulburată temporar de prezenţa ta…
– să mănânce la un restaurant situat pe o stâncă deasupra mării şi lângă tine la masă să stea odihnindu-se o secundă…un pescăruş.
– să mergi să bei o bere bună în barul creat isteţ într-o …stâncă, chiar lăngă plajă.
– să stai la o masă la asfinţit şi să te uiţi în zare la priveliştea superbului Cap Kaliakra;
– pentru cei cu copii, e locul absolut ideal: prin satul de vacanţă propriu zis nu circulă maşini (acestea se lasă în parcarea de la intrare) aşadar copiii pot alerga liberi; mini clubul pentru copiii e plin de jucării şi jocuri; locul de joacă e simpatic, leagăne, căsuţa, nisip; mini discoteca din fiecare seară îi distrează teribil pe ciutani (a mea făcea ca toate visele, sălta, ţipa – şi această atitudine era încurajată de animatori):), nu mai spun de piscina pentru copii….

Nu ştiu, probabil ar mai fi multe de scris ca să vă faceţi o idee. Pentru mine a fost absolut de vis. De multă, de foarte multă vreme îmi doream o vacanţă cu…linişte, o vacanţă în care să fiu doar eu cu marea şi să…visez.
Mă opresc înainte să plictisesc pe toată lumea:) şi înainte să încep să urlu de nervi că nu vreau să fiu aici, acum.

El se odihnea lângă noi la masă:

IMG_5334

ATÂT de limpede era marea…
IMG_5401

Prietenii noştri de pe fundul mării:
IMG_5338IMG_5339

IMG_5444

IMG_5441

Superba plajă văzută de sus
IMG_5364

Culorile mării la Cap Kaliakra
IMG_5586

Am editat si am scos o serie de poze prea personale. Ramane un post despre Russalka si despre cum am gasit eu un coltisor de rai acolo.

Acu’ nah ca m-am deprimat şi mai rău revăzând pozele astea:)

Leapsa culta

Posted: Mai 9, 2009 in Minunatii, Uncategorized

E clar deja. N-am eu cine stie ce activitate bloggeristica:) dar categoric imi place sa preiau lepse, in mod deosebit cele legate de carti. Asa ca, multumesc Lucia Verona, imi face placere sa raspund la asta.

Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă? Din ce carte ai mai multe exemplare ?
Pai sa vedem (ce placere sa ma ridic, sa caut, sa profit de ocazie sa mai aranjez putin cartile):)
Asadar, am identificat cativa autori din care am cate trei carti (extrem de multi cu cate doua, batalia a fost crancena). Din cei cu cate 3 carti: Filip Florian, Jose Saramago, Salman Rushdie (cu mentiunea la el ca l-am cumparat ca o disperata ce sunt, insa nu am ajuns sa-l si citesc – macar o carte integral – asa ca…habar n-am cum e decat din recenziile citite), Tracy Chevalier, Anna Gavalda:) Uitandu-ma acum imi dau seama ca nu neaparat astia sunt autorii din care as dori sa am cat mai multe titluri in biblioteca.:)
O carte din care sa am mai multe exemplare…nu exista. Daca vreodata am cumparat o carte pe care eu o am deja, am facut asta pentru a o darui, ceea ce s-a si intamplat:) N-a stat la mine in biblioteca.

De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat(ă) în secret?
Fara discutie de Zorba lui Nikos Kazantzakis. Pur si simplu il ador si visez in secret sa-mi pot trai viata astfel. Sa pot dansa si sa pot rade cand mi se naruie cine stie ce constructie cretina.

Ce carte ai citit cel mai des?
:)) Allen Carr – In sfarsit nefumator (nu radeti!!)

Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Uuuu, greu. Cuore – inima de copil si Heidi:) Habar n-am daca aveam chiar 10 ani, dar astea imi vine in minte acum, asociate cu acea perioada.

Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut ?
In general, nu pun etichete de genul asta. Si cand nu-mi place o carte, pur si simplu o las in acel moment. Dar intotdeauna ii mai dau o sansa alta data. Poate n-am fost EU in dispozitia necesara. Ce vina are cartea?:) Anul trecut am inceput si am abandonat pe moment Versetele satanice ale lui Salman Rushdie. La fel, n-am avut starea necesara sa duc pana la capat Magicianul lui John Fowles (ciudat, nu?) si nici Tache de catifea a lui Stefan Agopian. Dar nu spun ca sunt carti proaste. Ooo, deloc. O sa revin la ele cu siguranta.

Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut ?
Cea mai buna? In 2008? Probabil Egipteanul lui Mika Waltari.

Cine crezi cã ar trebui sã câştige premiul Nobel pentru literaturã?
Cineva care nu scrie cu scopul de a castiga premiul Nobel pentru literatura.

Ce carte ţi-ar plăcea sa vezi ecranizată ?
Uite prima intrebare la care stiu SIGUR ce sa raspund. Niciuna. Cu fooooooarte mici exceptii, ecranizarile dezamagesc. Pai de unde poa’ sa stie regizorul ori scenaristul ala cum s-a derulat la mine in minte scena aia sau cealalta din carte si s-o reproduca intocmai? Habar n-are. Si atunci normal ca nu-mi plac, eu o imaginasem altfel.:)

Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar?
Nu prea visez. Si ma enerveaza asta.

Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Cea mai putin culta? Ce inseamna asta?:) Probabil o porcarie fara margini de Pascal Bruckner, habar n-am cum se chema…(si ma bucur ca nu-mi amintesc mai mult decat autorul. Ca sa-l evit pe viitor)

Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
Depinde cum definesti „dificila”. O carte dificila pentru mine as spune ca a fost „Copilul-umbra” a lui P.F.Thomese. Pentru ca descrie trairile unui tata care si-a pierdut fiica bebelus. Cutremurator. Tare greu de citit, de trait, de trecut mai departe…Pfuuu.

Preferi autorii francezi sau ruşi?
Romani, rusi si francezi si englezi si sud americani si japonezi si din lumea araba si toate natiile. Nu prefer „scriitorul”, ci prefer „cartea”. Un rus probabil poate sa scrie o carte de geniu la fel cum acelasi rus poate scrie ceva care pe mine ma dezamageste.

Shakespeare, Milton, sau Chaucer ?
N-am citit nimic de Milton si Chaucer, deci Shakespeare (care apropo, trebuie si el reluat, completat si aprofundat!)

Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
Atunci cand am TIMP, nu ma deranjeaza decat cei care ma deranjeaza.

Dar aici…intrebarea asta a pus degetul pe rana deschisa clar. M-am apucat de invatat pentru un examen si mi-am propus ca fiecare minut liber (nu e usor cu munca, copil, job suplimentar, etc) sa-l dedic lecturilor de specialitate, invatatului mai exact. Asta inseamna ca mi-am propus indirect ca in urmatorul an sa nu mai citesc literatura. Deja simt ca-mi vine sa mor. Parca e cosmarul vietii mele. Dar altfel n-am cum…Fur cu greu minutele (cand sunt ore, deja e miracol) in care sa pot invata. Daca atunci as citi…nu cred ca as lua examenul spunandu-le alora ce carti minunate am citit eu in ultimul an:) Dar ufff, bai, tare greu e:(((((

Care e romanul tău favorit ?
Zorba evident.

Joci ceva?
Am copil de 5 ani si 3 luni, NORMAL ca ma joc:)) Toate tampeniile din lume:) Dar e tare amuzant. Ultima oara ne-am jucat de-a petrecerea in cort (sub o patura), ea fiind organizatoarea petrecerii alaturi de papusile ei, iar eu fiind monstrul care mananca fetite portocalii (Fiica-mea era in mare pericol deoarece avea rochita portocalie) si care strica petreceri. Ce chiote, ce rasete, ce nebunie:))
Dupa care ne-am jucat de-a calatorul plictisit, adormit si ulterior recalcitrant:) (Nu stiti jocul asta???? Vai). Sa va spun! (Lili e o leapsa CULTA, limiteaza-te la raspunsuri):)) Deci ea era mecanicul de locomotiva sau vatmanul si eu eram calatorul plictisit care asteptam in statie. Si de plictiseala adormeam. Venea trenul si tuuutuuuuuu, ma claxona. Dupa ce racneam ca deh, ma speriam cumplit:)) (sa te claxoneze trenul cand tu dormi pe peron!!) urcam. Si faceam scandal, ca nu-mi convine locul, ca mi-au pierdut bagajul, ca bate soarele in geamul meu, sa puna perdeluta…ehehe:)) Deci da, ma joc MULT. Si-mi place.

Povestiri scurte, schiţe?
Categoric DA. Mai ales la cititorul cu putin timp, povestirile scurte, schitele sunt MINUNATE.

Non-ficţiune ?
Sigur ca da.

Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Strict dupa gustul meu, am incercat sa citesc Cartarescu si am abandonat. Si am senzatia ca este nu supraevaluat, ci ultra mega evaluat si chiar nu stiu daca e cazul. Ok, nu pot sa-l categorisesc pana nu-l citesc (macar o carte cap coada). Dar totusi, sa fim seriosi, nu e Dostoievski.

Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie ?
Mi-e absolut imposibil sa raspund la intrebarea asta:) Oameni buni, eu ma gandesc doua ceasuri ce carte sa aleg cand tocmai am terminat o alta. Cu ce continui? V-am povestit CAT analizez, cat ma coiesc pe romaneste, sa fie aia, sa fie cealalta prima:)). Si acum sa spun cu ce as pleca pe o insula pustie????? Probabil mi-ar trebui vreo 2 ani sa ma hotarasc:)

Şi… acum ce citeşti ?
In afara de drept civil?:((( In rarele momente cand imi fur caciula singura si citesc altceva decat bibliografia de examen, mai citesc cate o pagina doua din T.O.Bobe – Cum mi-am petrecut vacanta de vara. Si ma enerveazaaaa. Ca-mi place rau cartea asta si as vrea sa am timpul necesar sa stau sa-i savurez fiecare detaliu, fiecare cuvant care-mi aduce zambetul pe buze, sa nu ma mai intrerup, sa o citesc intr-un weekend linistit….(Visez si eu, ignorati-ma).

As vrea sa spun ca mi-a placut tare mult leapsa asta. Se presupune ca trebuie s-o dau cuiva mai departe nu?:) Pai sa vedem. Sa fie Ionuca, Lumi, Dreamingjewel si evident oricine altcineva doreste sa raspunda la ea.


DA. Mi-a placut. Pentru ca are poveste.
Am mai zis-o, imi place o carte cand starneste ceva in mine. Indiferent daca sunt sentimente placute ori nu. Iar cartea asta a starnit atata revolta pe alocuri incat imi venea sa musc din paginile cartii de frustrare. Daca as fi avut o putere mare, m-as fi bagat la propriu printre pagini si as fi ucis fara remuscari un personaj. Ceea ce inseamna ca e o carte bine scrisa. Cel putin dupa standardele mele.
E povestea de viata a doua femei afgane Mariam si Laila. Drumul fiecareia pana se intalnesc, viata lor impreuna ca sotii ale aceluiasi idiot (ma iertati, dar nu pot sa-i spun altfel) si viata…dupa. Nu vreau sa va spun povestea propriu zisa.
Khaled Hosseini nu se abate de la stilul lui si aduce si aici o intorsatura din condei cu iz telenovelistic. Dar parca nu asa rau ca in Vanatorii de zmeie.:)
Ma gandeam citind cartea asta ca eu nu stiu extraordinar de multe si AS VREA sa stiu despre religia musulmana si pozitia actuala a femeii in aceasta religie. S-a mai schimbat ceva? Ceea ce am citit in cartea asta despre regulile instituite dupa instalarea talibanilor in Afganistan referitoare la pozitia femeii, m-a ingrozit. Femeilor le era interzis TOTUL: educatia, munca, accesul la sanatate….chiar sa iasa pe strada neinsotite de un barbat. Desi purtau oribilitatea aceea de vesmant „burqa” care le acoperea integral, femeile nu aveau voie sa foloseasca produse cosmetice, nu aveau voie sa poarte bijuterii, nu aveau voie sa vorbeasca neintrebate, nu aveau voie sa priveasca barbatii in ochi, nu aveau voie sa rada in public (in caz contrar, erau batute), nu aveau voie sa foloseasca oja (in caz contrar, li se taia degetul)…etc etc…
Si cred ca multe lucruri nu pornesc din reguli instituite de unii sau altii, mai mult sau mai putini fanatici, ci pleaca din esenta religiei musulmane. Ma insel oare? Cert e ca vreau sa aflu mai multe despre asta. Sa inteleg. Daca e ceva de inteles.
Cartea v-o recomand. E o carte buna, te tine …acolo. Mie cred ca mi-a placut un pic mai mult decat Vanatorii de zmeie.

P.S. As scrie mai multe, dar tre’ sa ies acum urgent si nu vreau sa pierd ce am scris.

Fermecatorul Jesse James

Posted: Februarie 22, 2009 in Filme, Minunatii

La recomandarea celor mai haioase babe din blogosfera, am vazut ieri filmul asta, adicatalea The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford.. Oameni buni, dragii mosului, popor, deci WOW! Incredibil de bun. Nu vreau sa va povestesc despre ce e filmul, asta cititi dvs. pe sfantu’ IMDB.

Eu o sa va spun doar ce efect are susurul unui lan de grau (sau ce sfantul secarii era iarba aia) prezent pe fundalul unor conversatii.
O sa va spun ca pana si o galeata cu apa ori apa curgand de la pompa in aceeasi galeata se pot filma intr-un mare fel.
Ori cum poate arata un peste inotand incet pe sub un strat de gheata.
Ori…doamne sfinte, cate lucruri poate exprima o lingurita invartita in cafea.
Si cat imi place accentul ala…Ce splendoare, cata emotie, cat de frumos transpuse anumite scene, ce joc actoricesc!! Da oameni buni, Brad Pitt e FABULOS. Ceea ce recunosc (cu pumnii in cap de rigoare) nu credeam. In creierul meu redus, bietul Brad nu depasea stadiul de sotul Angelinei. NU prea dadeam 2 lei pe el ca actor. Ei uite, filmul asta ma face sa vreau sa-l mai vad. Am „comandat” la „magazinul de filme” si Fight Club pe care pana acum n-am avut niciun interes sa-l vad.
La fel imi scot palaria in fata lui Casey Affleck care habar n-am cine e, dar care a facut un rol absolut de exceptie. (E frate cu Ben?) Ce ignoranta sunt. Cum a putut omul asta sa joace scena dinaintea marii ispravi a vietii lui (nu spun mai mult)!!! Am vazut multi actori jucand starea de frica, de teroare dar parca niciodata ATAT de bine. Geee, stateam incremenita asteptand continuarea, uitasem si eu sa respir.
Concluzionand, cei care ati ratat filmul asta, faceti bine si gasiti-l DE URGENTA. Si apoi…criticati! Daca aveti ce.
Si inca ceva. Eu merg pe mana babelor la recomandari. Stiu ele ce zic.